marți, 11 octombrie 2011

Despre pietre, la personal

Amalgamului de frustrari, de dezamagiri, de neimpliniri si de angoase ii voi da forma unui Glob si, asemeni lui Atlas, il voi purta pe umeri departe de Oras, pana la Raul Mortii, unde, invocandu-l pe Hercule si sub impulsul fortei lui, il voi concentra intr-o piatra de marimea unui ou de rata salbatica, pe care o voi arunca apoi pe fundul Raului.

..........................................

Prin natura firii mele, sunt o persoana credincioasa, insa intervin unele momente in care latura mea sceptica nu-mi da pace. Aceasta nu merge pana acolo incat sa conteste existenta lui Dumnezeu, ci doar pune la indoaiala existenta vietii de apoi, cel putin asa cum ne-o prezinta noua religia, adica alternativa Rai/Iad. Din urmatoarele trei:

1. cercetatorii (britanici, probabil) au ajuns la concluzia ca sufletul omului are fix 21 de grame,

2. potrivit estimarilor rezulta ca pana in prezent au trait pe planeta Pamant 106.456.367.669 oameni

3. crestinismul respinge ideea de reincarnare

rezulta ca sufletele celor care nu mai sunt ar cantari 2.235.583,72 tone. Cam greu pentru niste chestii despre care credem a fi diafane.

Deci, undeva exista o bresa logica, iar daca viata vesnica exista cu adevarat, cel mai probabil sufletelor li se da posibilitatea materializarii intr-o forma sau alta. Iar daca ar fi sa am optiunea de a alege, as opta pentru o piatra de exact 21 de grame, care sa stea pe fundul Raului Vietii, departe de nebunia Orasului, in susurul apei si in valtoarea creata de pesti, urmarind soarele de la Rasarit catre Apus, zi dupa zi, o intreaga Eternitate.

marți, 10 mai 2011

Criză de identitate

Criză de identitate

Îs formă şi materii, şi umblu
Din hăt până departe.
De vrei, mă poţi atinge,
Convinge-mă că sunt.

Răspunsuri nedecise la întrebări stupide
Îmi vin, ş-aş vrea să le înec
În mări de certitudini, să le despic apoi
În axiome abstracte ce viaţa o explică.

Zadarnic e efortul, futilă înfrigurare
De a privi-n oglindă un chip neomenesc.
Un suflet azi se naşte, în timp ce altul moare.
Mă consolez cu gândul la tot ce e lumesc.

marți, 22 februarie 2011

Prima vară, prima oară

(O, pană far’ de-asemănare,
Înmoaie-te-n cerneală
Şi apoi izbeşte a foii
Albă primeneală.)

Pentru mine, primăvara reprezinta percepţia chintsenzorială a florii de cireş proaspăt strivite între filele unei cărţi vechi si groase, a pământului reavăn şi mustind a râme, a armatei de sloiuri dunărene, când tăcută, când susurândă, mărşăluind prin faţa falezei.

Şi mai înseamnă cele doua vlăstare, copiii mei, care mă vor ajuta ca atunci când mă duc, sa nu mă duc de tot.

Poate că primăvara e un anotimp care nu ar trebui sa existe fizic. În felul acesta, ea ar fi pentru oricare dintre noi o stare de spirit, o tranziţie, o promisiune.

joi, 3 februarie 2011

Reflectii, reflexii

Mark Twain avea o vorba (bine, el avea mai multe, insa am ales-o pentru ca se potriveste contextului): “Iulius Cezar e mort demult, Napoleon Bonaparte a murit şi el, şi nici eu nu mă simt prea bine...”

In Tunisia, presedintele Zine el-Abidine Ben Ali a trebuit sa renunte la putere si chiar sa fuga din tara in urma protestului iscat de un comerciant de fructe, protest care a pornit o revolutie.

Egiptul i-a calcat pe urme, iar Mubarak este pe faras, cum s-ar zice, in ciuda promisiunii sale de a nu mai candida la toamna in alegerile prezidentiale.

Oare cine mai urmeaza?

--------------------------------------------------------

Un promo de la metrou de-al Vanturiano-Catavencilor prezinta imagini cu luptele de la Cairo, indemnandu-ne, subtil, la miscare.

„Racul, broasca si stiuca” este o binecunoscuta fabula de-a lui Alecu Donici. Surprinde similitudinea dintre aceasta insiruire de animale si actiunile lor deconcertate, si succesiunea celor trei presedinti post-revolutionari (lovelutionari, ar spune unii rautaciosi); singura deosebire ar fi decalajul temporar al actiunilor celor trei:

1. Iliescu, din postura lui deja consacrata de cripto-comunist, a incercat sa scruteze viitorul prin prisma trecutului, „inainta” facand pasi inapoi; el a fost racul din fabula, evident;

2. Constantinescu a fost broasca pe care prin sarutul votului din 1996 speram sa o transformam in printul care sa salveze natiunea si sa ne scape de reminiscentele sumbre ale trecutului perpetuat de predecesor;

3. Basescu este stiuca, personaj politic vorace si versatil, care devoreaza pesti mai mari sau mai mici, chiar si din propria specie, in urmarirea unor scopuri personale.

Aparent cele expuse nu au legatura intre ele, dar oare chiar asa este? Va rog insa pe dumneavoastra sa reflectati si poate gasiti o congruenta sau mai multe...